Poveștile pe care le scriem zi de zi ne definesc. E o poveste despre bucurie, perseverență, dragoste și bunătate sau una despre vină și învinuire, amărăciune și eșec?

Cu toții avem amintiri frumoase pe care ne place să le retrăim sau amintiri dureroase pe care nu le putem uita. Atât nostalgia, cât și remușcările pot fi capcane care nu ne permit să trăim lucruri noi și care ne țin captivi într-un trecut cu care nu ne-am împăcat. Este în regulă să ne gândim la vremurile bune pe care le-am trăit, la lecțiile valoroase pe care le-am învățat, însă nu ne dorim să pierdem timpul cu regrete și griji. În loc să te întrebi ce a contat în trecut sau ce ar putea să îți rezerve viitorul, îndrumă-ți cu blândețe mintea înapoi către clipa de față. Vorbește cu tine însuți cu iubire, pune-ți întrebări despre momentul de acum, rescrie-ți propriile povești de viață, cu un alt sens, o altă vibrație.

Viața va aduce mereu elemente noi în poveștile noastre – oameni care vin, oameni care pleacă, circumstanțe care se schimbă. Cu toate astea, cred cu tărie că noi nu suntem poveștile noastre, ci autorii lor. Chiar dacă alții au creat cadrul pentru povestea noastră, la maturitate, avem toate resursele să devenim scriitorii propriilor noastre povești. Să devii conștient de rolurile pe care ai ales să le joci, de legătura lor cu povestea ta de viață, să descoperi că tu nu ești rezultatul poveștii tale, ci creatorul ei, poate aduce cu sine o mare libertate – atunci când suntem flexibili în abordarea vieții, ne putem bucura și experimenta o mulțime de posibilități.

În acest sens, pentru un moment de reflecție, în loc de rezoluții, îți propun câteva întrebări, invitându-te să îți scrii propria poveste:

Ce personaj ai ales să joci? Ce poveste are acest personaj? Ce ai învățat din povestea ta până acum? Ce fel de poveste alegi să scrii de aici înainte? Aștept cu drag să aflu.